Calificare ratata sau altceva?

Dupa al doilea meci al nationalei de fotbal, mi s-a confirmat raspunsul la intrebarea: de ce joaca atat de prost ai nostri?
E simplu: nationala noastra arata cum suntem noi acum ca natie.
Adica:

  • Haosul din teren imi arata lipsa de identitate nationala (va place sau nu, dar dupa 20 de ani noi inca nu avem o identitate)
  • Acelasi antrenor de 10 ani, contestat si demonstrand ca nu mai produce rezultate imi arata un corespondent intr-o clasa politica neschimbata, fara dorinta de a produce performanta si incercand sa justifice incompetenta in loc sa gaseasca solutii
  • Baza echipei este din aceiasi jucatori cu nume, odinioara foarte buni dar acum obositi sau imbatraniti se vede la nivel de executiv, unde avem in actualul guvern unii dintre fostii ministri care nu au confirmat atunci ca sunt competenti si nu am motive sa cred ca acum ar fi altfel
  • Stategia de calificare din ultimele meciuri era bazata in mare parte pe jocul altora (sa vedem ce fac ceilalti, poate ne dau sanse mai multe), cu sperante pana in ultimul minut. Imi suna cunosctut in termeni de tipar cultural romanesc: „las ca merge si asa”, „platim impozitele pe ultima suta de metri”, „ne uitam la altii sa vedem ce fac ei in loc de ne uitam la noi cum putem fi mai buni”

In esenta, nationala de acum arata ca Romania de acum: pe marginea prapastiei. Piturca are sanse sa nu fie schimbat, atata vreme cat Mircea Sandu este acolo. La fel, in clasa politica avem cam aceiasi politicieni care decit pentru mediul de afaceri: oameni care au avut putina expunere la mediul de business sau au facut afaceri dubioase decid despre care sunt regulile jocului in mediul de business unde managerii sunt obisnuiti cu alte principii.

Cel mai socant este sa vad ca oameni banuiti de coruptie, care au avut afaceri suspicioase sau au facut bani aproape peste noapte sunt in pozitia de a decide despre cum sa faca afaceri manageri pentru care conteaza principiile sanatoase de business (si care nu le sunt cunoscute unora dintre actualii decidenti). Cum sa iasa lucruri bune din mintea unui om care nu a avut in viata lui o firma sau nu a fost manager? Cum sa inteleaga el ce e aia performanta si satisfactie? Pur si simplu aceste notiuni nu intra in mintea lui. Prin urmare, nici sistemele pe care el le va grea – ca membru al legislativului sau executivului – nu vor ingloba asemenea principii.

Revenind la nationala/natia noastra, convingerea mea este ca la fotbal e nevoie de o schimbare totala: un antrenor nou (poate debutant ca antrenor de echipa nationala) si o echipa noua, fara vedetele deja obisnuite. Dar… inainte de a se apuca de lucru, ar trebui sa decida cine vrea sa fie nationala respectiva. Pentru ce vrea ea sa fie cunoscuta in lumea fotbalului. Dincolo de obiective, de calificari etc.

Similar, intrebarea cheie in acest moment mi se pare a fi: care vrem sa fie identitatea noastra? Cine vrem noi sa fim? Pentru ce vrem sa fim cunoscuti in lume? Ce vrem sa se spuna despre romani? Revolutia ne-a dat ocazia sa stergem cu buretele peste minima identitate creata sub comunism insa nu am pus nimic in loc. Am lasat loc haosului si nimeni, nici un politician nu a avut curajul sa provoace recrearea identitatii nationale, pentru un simplu motiv: avea nevoie sa isi asigure banii de trait dupa ce lasa mandatul altora. Prin urmare, foarte multi politicieni si guvernanti lucrau intr-un cadru de referinta pe termen scurt: sa fac bani pentru mine in acest mandat, ca cine stie ce se intampla dupa…

Cred ca un prim pas in recrearea identitatii noastre este sa eliminam gandirea pe termen scurt, foarte gaunoasa si care nu produce decat gunoaie. Uitati-va in Bucuresti la majoritatea soferilor care demonstreaza din plin gandirea pe termen scurt: intr-o intersectie, invariabil, orice sofer va avansa pana aproape de bara masinii din fata, fara sa se gandeasca la faptul ca astfel blocheaza accesul altora. Pentru el nu exista decat acel minim prezent de a castiga lupta cu el insusi: am mai avansat un metru, sunt la coada, nu s-a bagat nimeni in fata. Restul nu conteaza. Asta cred ca e acum cea mai mare problema culturala, izvorata evident din tendinta hipercompetitiva dezvoltata in spatiul mioritic postrevolutionar si eliberat de orice constrangeri si reguli.

Oameni buni, hadeti sa schimbam ceva in tara asta, ca ne ducem dracului toti.

Vorba lui Vadim Vîjeu: „Speranta moare ultima, dar nationala a murit inaintea sperantei”.

Romanii si criza

Astazi stateam de vorba cu cineva care lucreaza in industria lactatelor, e director mare la una dintre companiile de la noi si imi spunea cu amaraciune ca nu isi da seama cum vom iesi din criza atata vreme cat, de exemplu, laptele romanesc e mai scump cu 50 % decat cel din Olanda si in acelasi timp, e mai imputit (in sensul propriu). Mergand mai departe, daca 70% din carnea de consum e importata, atunci noi ce mai producem in tara asta?

In conditiile in care, intr-un barometru european, intrebati fiind cetatenii acestui continent ce planuri au cu criza, cu exceptia romanilor, toti mentionau ca vor sa faca reduceri de cheltuieli. Romanasii nostri ce declara: noi nu facem nimic. Stralucitor. De fapt nu, real. Cat se poate de real. Si asta se vede in unele locuri: continua frenezia cumpararilor, a snobismului, a bling-bling-ului, a show-off-ului. Ca deh, taranii care si-au cumparat diverse obiecte stralucitoare trebuie sa le si arate celorlalti.

Un paradox interesant este ca un roman cu bani se lauda cu cat de mult a platit pe un obiect in timp de un german/francez/olandez se va lauda cu cat de putin a platit pe acelasi obiect. La noi cumpatarea poate fi simbol de saracie, deci risti sa nu fii acceptat de „clasa avuta”, pe cand la altii, cumpatarea e simbol de normalitate. 

Imi doresc ca romanii care inca nu si-au luat lectiile de cumpatare si modestie, sa aiba parte de ele din plin. Este o dorinta de a fi mai buni, de a ne dezvolta. Imi doresc sa vad ca oamenii mai renunta la masini si merg pe jos, sa vad ca mananca mai putin si mai sanatos decat mult si prost, sa vad ca mai citesc o carte si isi mai dezlipesc ochii de la televizorul care tampeste, ca mai observa si natura din jur, in fine, ca mai si traiesc pe bune, nu doar se fac.

Revin cu intrebarea de final: noi ce mai facem in tara asta pentru export? Ca multi subcontractanti ai marilor firme din afara sunt pusi in asteptare sau se inchid, Dacia e pusa pe butuci de prostia unui guvern care a umblat la taxa auto cand nu trebuia si cum nu trebuia. In criza actuala, in care din afara se dau semnale de inchidere a business-ului, in care firmele mama cer celor de aci sa mai tempereze costurile, noi, Romania, ce producem si exportam, astfel incat sa facem bani in tara asta?

Daca stie cineva, il invit sa scrie aici.

Scandal parlamentar

Ma uit amuzat la „scandalul” cu parlamentarii care ar trebui sa dea inapoi banii primiti. Spun in ghilimele, pentru ca numai presa a transformat situatia in scandal. Cei vizati isi vad linistiti de treaba. Si de banii lor. Si nu cred ca se va schimba ceva. Singura varianta este inlocuirea intregului corp parlamentar sau macar a celor care sunt in cauza. Si asta nu se poate decat prin lovitura de stat sau prin alegeri anticipate. Asadar… oameni buni, nu va mai amagiti cu cererile adresate unor nesimtiti care au ajuns acolo ca sa faca afaceri in siuguranta nu sa puna umarul la cresterea amaratei Romanii.