Cum am fi putut castiga cu Austria…


cum-puteam-castiga-cu-austria2

Anunțuri

3 răspunsuri

  1. Buna Rares,

    ma adresez tie pentru prima data desi iti citesc articolele de multa vreme. Ceea ce ma determina sa iti scriu acum este pura curiozitate de a afla de unde vine pesimismul pe care il citesc in toate articolele tale.

    Da, este adevarat Romania este o tara in care sunt multi corupti, o tara in care politica este murdara, o tara in care pseudoliderii fac legea iar noi o suportam, o tara in care nationala de fotbal ar fi putut castiga dar a pierdut……..

    Da, este adevarat romanii rai si corupti ar trebui impuscati si inlocuiti cu „ingeri” bine intentionati, cu o identitate nationala bine definita, cu valori clare pe care le respecta si pentru care se lupta pana la capat, oameni care isi cresc si educa copii in respect si munca………
    Daca acest lucru nu este posibil de ce nu putem vedea in jurul nostru si partea pozitiva a lucrurilor?

    Daca un om ca tine care a trait pierderi greu de dus pentru orice tanar, un om care a trait respingerea grupului tocmai pentru ca era diferit si cu toate astea puternic, un om care nu a acceptat infrangerea, care a visat sa fie cel mai bun si care a reusit, se concentreaza doar pe lucrurile negative din tara asta ce pot face ceilalti?

    Poate ca ar trebui sa ne concentram mai mult in jurul nostru unde sunt prietenii nostri, colegii nostrii, cunoscutii nostri.
    Poate de aici trebuie sa pornim, noi toti, din jurul nostru. Sa vedem ce-am realizat, sa vedem ce putem realiza, sa vedem frumusetea si bunatatea celor ce ne inconjoara, atata cata exista. Poate daca am face acest lucru, sa vedem si ceea ce e bun in viata, lumea s-ar schimba.

    Ai dretul sa critici dar mai cred si ca ai obligatia sa te uiti in jurul tau si sa vezi ce si cate s-au schimbat in vietile oamenilor datorita tie.
    E un mic inceput…………

    Noapte buna.

    • Buna seara Lady Damaris 🙂

      Poti sa interpretezi ceea ce scriu eu si asa: pesimism. Sau poti alege sa vezi si lucrurile pozitive pe care le inserez pe langa comentariile mele despre realitatea romaneasca.

      Eu consider ca ceea ce am scris e realitatea din mintea mea. Daca e bun sau rau, pozitiv sau negativ, asta e o evaluare pe care o face fiecare in functie de „harta” lui. Si daca lucrurile care ne dor nu sunt spuse, ce se intampla? De obicei ne facem ca nu exista. Prefer sa arat ce e nu merge asa cum si-ar dori multi, astfel incat oamenii sa fie constienti si sa nu mai continue in directia respectiva. Dar… de la a spune la a face e cale lunga. Chiar tu ai spus ca am schimbat ceva in altii. Deci inseamna ca am facut lucruri pozitive. 🙂

      Parerea mea este ca acum noi suntem, cultural vorbind, la limita. La limita sucombarii ca natiune si, de ce nu, a disiparii culturale. Dar putem sa ne oprim si sa revenim pe un drum pe care ni-l alegem. Numai ca asta presupune o mana de fier, care sa nu faca compromisuri (ai vazut tu vreun politician capabil de asta?) si sa tina natiunea noastra pe directia aleasa. Si asa cum in ’89 lucrurile s-au miscat de la periferie (Timisoara), la fel cred ca acum vor aparea grupuri de la periferie (adica nu din mediul politic) care sa puna presiune pe cei care pot influenta la nivel macro. E, intr-un fel, efectul Tipping Point: cand se va atinge masa critica de adepti, procesul va evolua accelerat si exponential cuprinzand din ce in ce mai multi romani.

      Acum nu imi dau seama daca acest proces a inceput, e foarte posibil ca multe actiuni aparent disparate ale diverselor grupuri, oameni sau companii sa aiba o coerenta pe care sa o descoperim ulterior. Vad ca facem progrese in directia respectiva, insa deocamdata ele raman la nivelul societatii civile si in mediul de afaceri. Imi doresc sa ajunga cat mai repede si acolo sus, insa fara a ne mai trebui o revolutie sangeroasa, care sa starpeasca scursurile politice.

  2. Buna dimineata Rares,

    toti vedem doar realitatea din mintea noastra. Unii au curaj sa o spuna, altii nu. E diferenta intre curaj si lasitate.

    Atunci cand aceeasi „realitate” este vazuta de mai mult oameni ea devine „realitate” de grup, si asa mai departe pana cand se impune, uneori, la nivelul nostru al tuturor si de aici devine realitate „nationala”, un mod de a fi ca popor.
    Deci, tot noi, toti, suntem vinovati pentru ceea ce am devenit si pentru cum va fi in viitor.

    Da, sunt de acord, suntem la limita.
    Cultural, politic, economic, chiar si sufleteste. Suntem cinici, rai, interesati doar de binele nostru si de celebra „mie ce-mi iese”. Cum am ajuns aici? Am ajuns pentru ca noi am permis sa ajungem aici. Politicienii sunt asa pentru ca noi i-am lasat sa fie asa. Noi, toti, nimeni altcineva. Poate ca ai dreptate, poate ca societatea civila si de afaceri va porni o schimbare care se va propaga in valuri. Dar pana atunci, intebarea este, ce putem face noi, personal, ca sa contribuim la asta? Fiecare dintre noi, cei care suntem constienti de pericol trebuie in primul rand sa ne ferim pe noi de mizeria si uratenia din jur. Sa ne mentinem sufletele frumoase si sa ii „coinvertim” si pe cei din jur. Cum crezi ca putem face asta?

    Damaris

    P. S. In mesajul meu anterior am spus ca tu ai reusit cu tine. Ma bucur sa aflu ca ai reusit si cu altii.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: