Invatand de la apa


Am avut recent o revelatie legat de modul in care ne folosim resursele primare, in cazul de fata aerul. Intr-una dintre scufundari reflectam, in linistea marii, la faptul ca atunci cand esti sub apa, ai o cantitate limitata de aer. Nu poti sa stai cat vrei tu, poti cel mult sa folosesti mai mult acelasi aer din butelie, respirand mai rar si mai profund. In plus, fiecare efort se vede reflectat in consum suplimentar de aer. Si daca vrei sa vezi cat mai mult, sa stai peste o ora in apa, ai nevoie de mult antrenament. Indiferent insa de experienta, orice scufundator devine constient destul de repede de limitarea cheie: ai atat aer cat respiri. Nici mai mult, nici mai putin. Si in timp, orice scufundator devine extrem de atent cu efortul pe care il face sub apa si de ritmul respiratiei. Am intalnit scufundatori care pot sta aproape 2 ore sub apa cu acelasi aer cu care eu pot sa o ora. 

Si la ce ajuta aceasta analiza? Pai hai sa ne gandim la cat de atenti suntem aici, pe pamant, la suprafata, de aerul pe care il consumam. Sau, ca sa extind putin pentru a nu deveni patetic, la resursele pe care le consumam. E interesant ca atata vreme cat nu suntem limitati de anumite conditii, consumam oricat fara a ne face probleme. Ma rog, mai intervine ceva si anume o oarecare disciplina: practica unei activitati, a unui sport care sa te faca sa iti construiesti un mecanim de gestionare a resurselor.

Lansez provocarea celor care sunt curiosi sa se cunoasca mai bine: cat de constienti sunteti de resursele nelimitate (deocamdata) pe care le consumati fara sa va ganditi acum? Aerul e inca gratis si din belsug (sper sa fie asa mereu), apa inca la noi e destula, petrolul incepe sa fie scump, mancarea ia aceeasi traiectorie.

Consider ca o asemenea experienta (nu e singura, mai sunt si altele care te provoaca la fel) te poate face sa fii mai constient de resursele organismului tau si chiar de ritmul in care traiesti. Cat de des v-ati ascultat respiratia si ritmul in care o faceti? Cat de constienti sunteti de faptul ca expiratia e cea care da ritmul, nu inspiratia?

Cred ca pentru a ne dezvolta si a trece uneori la o noua etapa de intelepciune avem nevoie de anumite constrangeri, care sa ne deschida ochii. De exemplu, la cat de risipitori suntem cu resursele care nu sunt inepuizabile, poate unele dintre ele regenerabile dar cu eforturi mari.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: