Citesc de ceva vreme referinte la studii si investigatii realizate pe diverse companii despre factorii care influenteaza esential performanta angajatilor. Sau despre care sunt provocarile majore ale companiilor in prezent.
Revin obsedant aspectele: retentia angajatilor valorosi sau dezvoltarea managerilor. Desi multi accepta ca acestea sunt cele mai mari provocari pentru o companie, eforturile si resursele financiare sunt mereu directionate catre zonele de vanzari si marketing.
Atunci cand vine vorba de retentia personalului, multi manageri gandesc in termenii urmatori: $, Euro, RON. Si uita ca de fapt e ceva mult-mult mai important atunci cand vine vorba de motivarea unui angajat sa munceasca sau sa ramana intr-o companie: relatia cu seful direct.
Nu va amagiti cu faptul ca salariul mai mare, un bonus sau schimbarea masinii de serviciu va determina o loialitate mai mare a unui angajat. Pana la urma, daca esti platit mai bine, nu vei munci mai bine, cel mult vei spune: „Era si cazul, dupa cat m-a stresat pana acum!”. Si data viitoare, vei vrea mai mult pentru acelasi rezultat.
Ceea ce motiveaza un angajat sa munceasca mai bine, sa ramana loial unei companii sau il determina sa plece este relatia cu seful sau. Felul in care un manager reuseste sa comunice cu angajatii sai, sa le dea obiective clare (nu doar sa traiasca linistit cu impresia ca ele sunt clare) sau felul in care le ofera feedback pentru realizarile lor.
In Romania salariul incepe sa nu mai fie motivul cheie pentru care angajatii sunt loiali. Adica incepem sa devenim civilizati, incepem sa urcam pe drumul catre un nivel de trai acceptabil sau chiar bun, comparativ cu anii precedenti. Pentru mine, companiile in care oamenii stau numai datorita salariului sunt inca in faza de dezvoltare, in care incearca din greu sa isi gaseasca o identitate. Estimez ca acele companii au si fluctuatia de personal cea mai mare, pentru ca incearca stabilizarea angajatilor prin metode punctuale, pe termen scurt in loc sa adopte strategii de stabilizare si motivate cu bataie lunga.
Mesaj final: tineti-va angajatii valorosi aproape, determinatii managerii sa mentina relatii bune cu subordonatii lor (bazate pe deschidere, obiective clare si feedback frecvent) nu prin bani mai multi sau alte „accesorii”.
Filed under: Leadership | Tagged: Employees, fluctuatie, money, motivatie, salariu |
Bits of reality 
Este foarte interesant articolul de mai sus, insa vreau sa adaug cateva observatii, oarecum contradictorii. Punctul de vedere cum ca, ,, companiile in care oamenii stau numai datorita salariului sunt inca in faza de dezvoltare, in care incearca din greu sa isi gaseasca o identitate” nu este intru totul adevarat, deoarece din perspectiva mea atat compania cat si angajatii formeaza un tot indivizibil- aceasta este intra-adevar varianta ideala. Astfel, strategia de ansamblu a companiei si motivarea personalului sunt doua chestiuni diferite, dar care trebuie analizate concomitent. Si de ce zic asta? Pentru ca majoritatea companiilor si-ar dori sa aiba angajati valorosi care sa fie motivati puternic intrinsec.
Intrebarea mea este: ce facem cu urmatoarele:
– mentalitatea tinerilor care tind sa fie indreptati spre motivatia extrinseca, fiind constransi cred si de contextul economic actual;
– conjunctura pietei: ma refer aici la situatia cand cerere de munca este excesiva iar oferta nu;
– foarte multi angajati nu sunt dispusi sa depuna un efort ca sa miste lucrurile in organizatie, chiar daca sunt ajutati- spun asta pentru ca trebuie sa existe feedback permanent din
– foarte multi nu respecta si nu apreciaza onestitatea, bunul simt, corectitudinea sefului superioar, ci prefera ,, sa auda ce vor sa auda”;
In concluzie, cred ca, angajatii valorosi care pot fi motivati puternic de relatiile colegiale, de relatiile de pe verticala, de atmosfera de la locul de munca sunt cei care pe langa alte calitati au moralitate si accepta o comunicare directa.