E adanc, e cu mesaj (mergeti sa-l vedeti pentru a afla mesajul ), e jucat bine. A fost printre putinele filme la care, la final, oamenii au plecat din sala de cinema in liniste. Unii stergandu-si pe furis cate o lacrima, altii incercand sa para relaxati desi se vedea pe fata lor ca erau ingandurati.

Daca aveti nevoie de o “meditatie” despre “a darui”, filmul e o ocazie excelenta.

Cei care nu v-ati pierdut urmele de copilarie, cei care inca mai vreti sa simtiti ca traiti in filmul numit “viata” si de pe alt post decat cel de muncitor devotat al societatii capitaliste, cei care sunteti prea seriosi pentru a zambi sau ati uitat ce bine te simti atunci cand razi, cei care sunteti prea preocupati de soarta Romaniei sau aveti senzatia ca sunteti singurii care duceti lumea in spate, cei care vreti sa stiti cum e sa treci de la disperare la entuziasm, cei care sunteti fani ai lui Dustin Hoffman, cei care sunteti fascinati de povesti fantastice sau cautati un moment de evadare intr-o lume a magiei….

… MERGETI LA ACEST FILM!

Veti realiza ca cele doua ore de film nu sunt doar 2 ore de bifat in agenda. Veti descoperi ca e mult mai important cum traiesti cele doua ore, cum respiri, cum iti hranesti sufletul…

 Si mai e ceva important: ca spectacolul sa fie complet, ramaneti pana la finalul genericului. Veti descoperi un mod DIFERIT de a aprecia si multumi celor care au creat acest film. Am stat pana la finalul genericului pentru ca ne-a captivat felul distractiv in care a fost prezentata echipa. In acelasi timp, am realizat ca eram singurii din sala, majoritatea s-au grabit sa iasa cat mai repede de acolo, probabil ca sa revina la obiceiurile lor: cum arata hainele pe ei, daca nu i-a sunat nimeni desi telefonul era pe vibratii si ar fi simtit, sa ajunga cat mai repede afara pentru a putea trage un fum de tigara (probabil ca tigara le dicteaza cum sa-si traiasca viata) si in general, sa redevina seriosi, uitandu-se poate cu coada ochiului daca nu i-a vazut cineva zambind.

Aam invatat un lucru simplu din acest film: sa rad mai mult si sa ma bucur de momentele magice fara sa ma mai intreb “oare cum a facut asta?”. Dar voi?